joi, 6 ianuarie 2011

Fereastra...

     "Lumea e asa de cruda cu noi... Nu mai suport doar sa te privesc in fiecare seara prin fereastra ce ne desparte. As vrea ca intr-o noapte, fereastra, sa nu mai existe. Sa fim doar noi si nimic altceva. Uneori te visez... E asa de bine... Chipul tau e vesnic zambitor, iar buzele tale... vesnic dulci... Te doresc alaturi de mine in fiecare noapte, desi stiu ca nu vei fi niciodata langa mine. Te iubesc, iar dragostea mea pentru tine este mai presus de orice. Te privesc, iar in ochii mei se citeste dorinta. O dorinta ce niciodata nu se va implini. Imi fac atata rau... singur...
     In fiecare noapte trupul mi se zvarcoleste sub atingerea febrei, iar visele se intetesc din ce in ce mai rau si par atat de reale... In noaptea asta esti langa mine. Te simt in pat alaturi tremurand din toate incheieturile. Intreaga fiinta mi-e fierbinte si te ating usor pe frunte, iar tu-mi soptesti numele... Incep sa cred sa noptile de febra sunt cele mai frumoase din viata mea, iar tu... mereu otrava mea pura...
     Dragostea noastra este imposibila... simt cum mi se frange inima... In fiecare dimineata imi amintesc chipul tau si plang. Sunt lacrimi de durere ce vor sa-mi sfasie si ultimele farame de suflet. Nu mai rezist... Simt ca innebunesc! Plang si acum cand scriu aceste randuri, iar lacrimile mele sunt atat de amare. Voi plange pana in ultima clipa pentru tine pentru ca tu esti marea mea iubire pe care nimeni si nimic nu ma va putea face s-o uit...
     As vrea sa renunt, sa te ingrop printre amintirile neplacute din viata mea... acele amintiri care mereu m-au bantuit si o vor face in continuare... totusi nu pot... tu esti tot ce a fost mai frumos in viata mea. Lacrimile mele nu vor schimba nimic, caci tu tot dincolo de fereastra vei fi...
     Uimit te vad cum intri in camera mea. Imi zambesti si stiu sigur ca nu e un vis...
     -Buna ziua, domnule... Cum va mai simtiti astazi? Afara este o zi superba...
     -Da... superba...
     -Am venit sa va pregatesc pentru operatie...
     -Da... iar glasul imi ingheta...
     -Nu va faceti griji... Totul va fi bine. Avem cei mai buni doctori in acest spital. Operatia va decurge normal, iar maine va veti simti mult mai bine... Va promit! Si imi arunca acelasi zambet care m-a inebunit din prima zi... Inchid ochii sa pastrez acel zambet pe care l-am visat mereu, care m-a chinuit in fiecare noapte de cand am cunoscut-o... Si o fac pentru ultima oara...
     Cu ultima bataie a inimii mele aud ultimele ei cuvinte...
     -Un medic! Chemati un medic! A intrat in stop cardiac! Nu reusesc sa-i gasesc pulsul... CINEVA SA CHEME UN MEDIC!!!"

     Drept urmare...  viata e scurta, plina de intamplari frumoase, dar si de intamplari urate. Nu conteaza cati bani avem, cate case, masini sau orice alt lucru material... conteaza modul in care-ti traiesti si-ti apreciezi viata... in final toti plecam asa cum am venit... dezbracati...
  

 

Un comentariu:

  1. mi-a placut "otrava mea pura"..iara finalul..concluzia..ceva mai realist de atat nu se poate..pacat ca nu toti vad asta

    RăspundețiȘtergere