Nimeni

     Totul se rezuma la nimic. O secunda... un minut... o ora... o zi... o luna... un an... si chiar o viata... nimic. Nu reprezint nimic in aceasta lume imensa, nu am reprezentat nimic si nu voi reprezenta nimic. Chiar daca astazi mor nu am ce lasa in urma, poate doar un loc gol intr-un univers infinit ceea ce reprezinta... un nimic. In concluzie eu sunt nimeni.
     Daca in aceasta zi mi-as incheia socotelile cu viata, voit sau nevoit, ce ar insemna in comparatie cu moartea unei intregi natiuni? Sunt nesemnificativa la fel ca orice planta sau animal de pe aceasta planeta.
     Poate ca in momentul in care voi murii, sa presupunem prin absurd ca s-ar naste o stea undeva, intr-un coltisor indepartat al acestui vast univers. Acest lucru ar fi aclamat de sute de mii de oameni interesati de stele... dar pe mine cine m-ar plange? Cu alte cuvinte cate persoane ar fi preocupate de moartea mea? 10... 20... 50? Si aceste persoane cat timp m-ar plange? O luna... poate doua... sau in cel mai fericit caz un an... maxim doi. Si pe urma as fi data uitarii. Probabil la diverse reuniuni cineva si-ar mai aminti ca am existat, dar cel mai probabil in cel mult 50 de ani nimeni nu si-ar mai aminti de mine.

      Asta sunt eu... nimeni... la fel de neimportanta ca toti ceilalti.