De cum am ajuns acasa am inceput sa-mi fac bagajele sa ma mut la un hotel sau la prietenul meu Alexander. Ea... Stela era in sufragerie fumandu-si a cincea tigara de cand ajunsesem acasa si probabil tot al cincilea pahar de vodka... Era beata crita, imbracata ca o dama de companie si cu parul ei blond platinat prins aiurea intr-un coc.
Cand mi-am dus bagajul la usa si am vazut-o in ce hal arata nu am putut sa nu simt mila pentru ea. Am incercat sa plec fara sa-i adresez vreun cuvant, dar nu am putut. Trebuia sa-i dau o explicatie, asa fusesem obisnuit, sa-i dau mereu raportul...
-Mi-am strans bagajul Stela. Plec. Caut un hotel pentru cateva zile sau ma duc la Alexander si pe urma o sa-mi caut un apartament in centru, mai aproape de studioul de inregistrari.
-Ce? Nu te las sa pleci nicaieri! Esti al meu! si a incercat sa se ridice de pe canapea, dar alcoolul se pare ca nu prea ii permitea.
-Maine cand te trezesti din betie o sa-ti trimit avocatul cu hartiile pentru divort. Sper sa fi destul de constienta cand vine el.
-Tu... in primul rand... nu pleci nicaieri... si pe urma mai vorbim noi...
Intre timp reusise sa se ridice de pe canapea si incerca sa vina spre mine impleticindu-se si dezechilibrandu-se la aproape fiecare pas.
-Stela nu se mai poate asa!
-Ce nu se mai poate draga? si incepuse sa rada. Tu crezi ca daca imi trimiti mie o sugativa din aia de avocat eu o sa-ti semnez actele sa te las sa te duci la curvele tale cu care ma inseli? no no no... tu ramai cu mine ca tu esti numai al meu...
Ajunsese in fata mea si se agatase de gatul meu incercand sa ma sarute apoi imi sopti in ureche: -Esti numai al meu si asa vei fi mereu... Duhnea a vodka si a tigari de parca ar fi zacut saptamani intr-o carciuma infecta...
Am incercat s-o indepartez, ea razand in continuare ca o isterica, dar parca mai rau se agata de mine. Intr-un final am luat-o in brate si am aruncat-o pe canapea. Asa sigur nu mai ajungea la mine pana ieseam din apartament.
-O sa am grija sa te intorci de unde ai venit la fel cum ai venit. Alcoolica si leftera...
-Sa nu ma ameninti tu pe mine ca te i-a mama dracu imediat! Ai auzit? Unde pleci nenorocitule? Ti-am dat eu voie sa pleci? Daca nu eram eu aici, acum tineai primele pagine ale ziarelor cu scandaluri sexuale cu minore si tarfe de lux!
I-am intors spatele, mi-am luat valiza in care aveam cateva lucruri impachetate in graba si am iesit pe usa sperand sa nu mai fiu nevoit s-o vad vreodata...
***
Aveam 18 ani cand am inceput sa ies cu Stela. Era o fata cuminte, invata bine si era cea mai vanata tipa din tot liceul... iar eu... eu eram ciudatul de la clasa a 12-a, mereu trimis in biroul directorului pentru prostiile facute prin scoala...
Totul fusese atat de frumos intre noi... pana trupa mea incepuse sa aiba succes. Atunci Stela a inceput sa se schimbe. Primul lucru pe care mi l-a "propus" a fost sa ne casatorim inainte sa fim luati de valul banilor si al celebritatii. I-am dat dreptate si la scurt timp am luat-o de nevasta... mare prostie. De atunci totul a inceput sa se schimbe. A inceput sa bea, sa ma urmareasca si sa ma acuze de tot felul de stupiditati, iar cand eram impreuna nu-mi dadea prea mare atentie. Locuiam sub acelasi acoperis si totusi parca eram singur. Tot ce facea era sa stea la telefon cu prietenele ei sau sa le invite la noi. Mergea mereu impreuna cu ele la cumparaturi si cheltuia sume de bani tot mai mari pe haine de fite, genti si mai ales pantofi, iar cand era acasa bautura era hobbyul ei preferat. Ma inveninase atat de mult cu prostiile ei incat nu vroiam sa mai aud de nimic... Pentru cateva minute uitasem de ingerul meu...
Era aproape dimineata cand reusisem sa ma cazez la unul dintre hotelurile din centru. Aruncasem geanta cu ce apucasem sa-mi strang de prin casa intr-un colt si ma trantisem imbracat in pat. Nu-mi doream decat sa uit de Stela si sa ma concentrz pe imaginea Lanei... Am adormit cu ea in gand si nu mi-e rusine sa spun ca am visat-o in toate ipostazele posibile. Creasem o aura angelica in jurul ei, aproape ca ma obsedase, desi nu o vazusem decat o data.
Pe la 8 ma trezise telefonul ce suna in disperare... 5 apeluri nepreluate de la managerul meu si inca vreo cateva de la impresarul trupei. La naiba cu ei! Aproape ca m-am tarat pana in baie, ma simteam groaznic. Dusul a fost extraordinar, ma facuse sa ma simt mult mai bine.
Dupa ce am reusit sa ma imbrac cu ceva curat mi-am facut curaj sa-l sun pe Tim, managerul meu...
-Unde dracu esti? De la 7 tot incerc sa dau de tine. La 11 sa fi la studiouri cu bagajul facut. Am reusit sa rezerv un loc in turneul Ozzfest si veti canta in deschiderea celor de la System of a Down.
-...m-ai lasat fara cuvinte... Vin cat de repede pot!
Am demarat in tromba din parcarea hotelului in 5 minute de la incheierea convorbirii cu Tim. Nu mai aveam nimic in gand decat succesul.
Am reusit sa ajung la 11:10... si bineinteles ca am reusit sa-i enervez pe toti... Ma simteam ca dracu. Imediat ce am urcat in autocar am plecat spre orasul in care avea loc Ozzfest-ul de anul asta, iar in urmatoarele minute telefonul incepuse sa-mi ia foc... Stela... La naiba!
Mi-am sunat avocatul si l-am informat ce aveam de gand sa fac... Sa scap o data pentru totdeauna de Stela. Avea sa fie destul de greu, dar imi garanta ca nu va fi imposibil. Nu vroiam sa mai fiu nevoit s-o vad vreodata sau sa mai fiu sclavul ei. Dupa incheiera convorbirii am strigat in gura mare:
-Divortez de Stela! lucru care i-a uimit pe colegii mei de trupa, dar care au inceput sa ma aclame in secundele urmatoare si sa ma felicite.
-Bravo omule!
-Ai revenit printre noi frate?
-Asta inseamna ca diseara petrecem bro!
Ma simteam ma fericit ca niciodata...
Restul zilei a trecut foarte repede. Seara la fel. Ma gandeam totusi la ea, Lana... imi propusesem s-o vad astazi. Planuisem sa ma duc la barul la care lucra, sau poate s-o astept seara in fata blocului. La naiba! Daca zicea ca sunt vreun obsedat? Poate ca pe ea nici n-o interesa persoana mea... totusi sunt un star rock si ar fi trebuit sa ma recunoasca... poate nu m-a recunoscut... sau poate avea pe altcineva. Da asta trebuia sa fie... Apartinea altui barbat... probabil de o mie de ori mai bun ca mine.
Am incercat sa mi-o alung din minte si am incercat sa ma concentrz pe ce aveam sa fac in ziua urmatoare. Concertul!
Totul se rezuma la nimic. O secunda... un minut... o ora... o zi... o luna... un an... si chiar o viata... nimic. Nu reprezint nimic in aceasta lume imensa, nu am reprezentat nimic si nu voi reprezenta nimic. Chiar daca astazi mor nu am ce lasa in urma, poate doar un loc gol intr-un univers infinit ceea ce reprezinta... un nimic. In concluzie eu sunt nimeni.
Poate ca in momentul in care voi murii, sa presupunem prin absurd ca s-ar naste o stea undeva, intr-un coltisor indepartat al acestui vast univers. Acest lucru ar fi aclamat de sute de mii de oameni interesati de stele... dar pe mine cine m-ar plange? Cu alte cuvinte cate persoane ar fi preocupate de moartea mea? 10... 20... 50? Si aceste persoane cat timp m-ar plange? O luna... poate doua... sau in cel mai fericit caz un an... maxim doi. Si pe urma as fi data uitarii. Probabil la diverse reuniuni cineva si-ar mai aminti ca am existat, dar cel mai probabil in cel mult 50 de ani nimeni nu si-ar mai aminti de mine.
