Imi amintesc ce viata frumoasa am avut... eram una dintre cele mai populare fete din liceu... cea mai dorita de toti baietii si admirata de o multime de fete... Eram cea mai buna la invatatura. Aveam totul... O familie perfecta si instarita care imi oferea totul...
Nu suport ideea ca totul se termina aici... nu pot!... inca nu am iubit... vreau sa iubesc... vreau sa ma intorc la viata mea si sa iubesc... sa-i accept cererea lui Gin de a iesi la un film... poate aveam sa ma indragostesc de el si sa am un viitor minunat langa el... poate ne-am fi casatorit si am fi avut copii... multi copii... Intotdeauna mi-am dorit copii...
Azi totul e negru. Simt ca plutesc, iar cand incerc sa ma ating imi simt pielea fiebinte nicidecum rece ca a unui mort... dar eu nu mai traiesc... eu am murit de mult... acum sunt doar o urma a persoanei care am fost o data... nu vreau asta... nu...
Ma zbat si incerc sa ating ceva dar sunt intr-un pustiu infinit, fara cer, fara pamant... doar aer, daca aer se poate numi acest vid nemarginit... iar dintr-o data o mica dara de lumina rosie ce se indrepta spre mine imi cuprinse atentia si in acelasi moment imi sadi in inima o oarecare teama dar si un sentiment de extaz... acum aveam sa aflu ce ma asteapta si cu siguranta si ce mi se intamplase...
-Te-am gasit! imi sopti o creatura nespus de frumoasa... apoi imi zambi si isi dezveli coltii de animal insetat de sange...
-Nu! Nu vreau! Nu se poate! Sunt prea tanara! Vreau sa mai traiesc... vreau sa-mi vad mama, tatal, toate rudele si prietenii... vreau sa iubesc... ai mila de mine si trimite-ma inapoi la ai mei... iar siroaie de lacrimi fiebinti incepura sa-mi ude obraii reci precum gheata... zambetul lui se transforma intr-o grimasa de tristete apoi completa...
-Imi pare rau... dar nu pot. Imparatul diavolilor te asteapta...
-Nu se poate... voi ajunge in iad? De ce?
-Pentru ca vanitatea si mandria ti-au cucerit inima de cand erai doar o copila... Acum haide! Sterge-ti lacrimile... Char te asteapta...
Creatura ma lua de mana si incepu sa ma tarasca dupa ea pana in iad... Mana ei era atat de fierbinte incat parca imi ardea mana, dar adevarul este ca mandria si orgoliul nu-mi permiteau sa ripostez... mereu am fost o persoana docila si nu m-am plans de nimic.
-Haide... inainteaza... Char te asteapta! iar de indata ce-mi sopti disparu intr-o dara de lumina rosie la fel cum aparuse... dar n-aveam curaj sa inaintez... scrutam cimitirul in cautarea unei singure fapturi ce ar fi putut parea omeneasca, dar nu vedeam decat cruci si monumente, toate acoperite cu zapada, iar din loc in loc se zareau lumanari aprinse ce strapungeau zapada.
Intr-un tarziu mi-am facut curaj si am hotarat sa intru, iar in lumina puternica am observat ca purtam o rochie rosie cu marginile arse, iar poalele fustei gaurite pe alocuri... eram desculta si incepeam sa simt raceala zapezii pe care calcam, precum si raceala fulgilor de nea ce incercau sa mi se aseze pe umeri si in par...
In fata unui monument din marmura neagra, am zarit un tanar care nu parea sa aibe mai mult de 19 ani ce se ruga in genunchi parca... era foarte chipes. Atat am putut sa observ...
-Scuza-ma... am fost trimisa aici sa-l caut pe Char, regele diavolilor... Ma poti ajuta?Tanarul se intoarse spre mine si ma fixa cu ochii sai de un rosu sclipitor...
-Ai ajuns! Te astept de ceva timp... apoi se ridica si ma privi de sus.
Hainele negre pe care le purta pareau la fel de arse ca rochia mea, doar ca... parca ar fi ars in continuu... avea o infatisare sinistra, dar in acelasi timp ademenitoare... Era inalt, brunet, iar pielea lui parea ca de marmura... Ca si creatura care ma adusese, si acesta avea colti peste care isi trecu repede limba ca si cum ar fi fost un lup flamand in fata unei cine festive... oare eu aveam sa fiu in meniul lui?
-Tu esti Char, regele diavolilor?
-Da! Unicul!
-Atunci... trimite-ma inapoi... si lacrimi incepura sa-mi brazdeze din nou obrajii... te implor... vreau sa iubesc si sa fiu iubita... am cazut in genunchi in fata sa sperand ca voi putea sa inmoi inima de gheata a diavolului...
-De asta esti aici, de asta am trimis sa fi adusa in iad... si ma privi in continuare de sus... Cand ai fost creata nu ti s-a dat o pereche pe pamant ci ai fost plasmuita pentru mine... ca viitoare mireasa mie...-Nu vreau sa fiu mireasa ta!
-Cum indraznesti sa refuzi aceasta onoare?
-Nu te cunosc! Nu te vreau! Il vreaupe Gin!
-Gin spui... Tu nu intelegi ca nu ai putea sa-ti oferi inima nici unui muritor sau inger? Eu sunt singurul pe care-l poti iubi...
Char ingenunchie langa mine si imi cuprinse fata in palmele sale. Avea mainile calde, dar unghiile negre pareau grotesti. Imi sterse lacrimile de pe obraji apoi imi zambi.
-Eu te iubesc faptura incapatanata... iar tu vei invata sa ma iubesti si mi te vei dariu in noaptea nuntii noastre. Te-am asteptat atata amar de timp, iar acum nu concep sa mai traiesc fara tine...
-Dar... vreau sa traiesc...
La auzul acestor cuvinte Char se intrista, iar zambetul ii pierii de pe buze...
-As putea sa te oblig sa ma iubesti... as putea sa te inchid in cel mai inalt turn din iad si sa te posed in fiecare noapte fara voia ta... as putea sa-mi exercit puterea de imparat al diavolilor asupra ta... te-as putea transforma intr-o sclava cu trupul si cu mintea... dar nu-ti pot obliga inima sa ma iubeasca...
-Nu-mi face asta... nu as... suporta...
-Nu vreau s-o fac! Da-mi macar o sansa... frumoasa mea...
Ma ridica de jos, iar el cazu din nou in genunchi in fata mea si isi pleca capul inaintea mea...
-Tu faptura minunata, ce nu ai pacatui cu trupul, accepta umila dorinta a unui biet sclav al tau de a-i fi alaturi pentru eternitate...
Un fior imi strabatu inima, iar ceva din interiorul meu imi spuse ca locul meu era aici... cu Char...
-...accept...Dintr-o data am simtit cum cuvintele au devenit de prisos, iar linistea din cimitie imi cuprinse intreg sufletul... O ameteala imi cuprinse mintea, iar dintr-o data totul deveni la fel de negru ca noaptea in lipsa lunii...
Cand mi-am venit in fire ma aflam intr-un pat imens cu baldachin din mahon negru, cu cearsafuri din satin rosu si perdele precum sangele... am strans cearsaful la piept si am inceput sa plang... dar nu de frica... eram singura...
-Unde esti Char... de ce m-ai lasat singura aici... si lacrimi sarate imi curgeau pe obraji...
-Sunt aici printesa mea... iar intr-o clipa imi zambi de dincolo de perdea... Voi fi mereu aici. Acum dormi caci maine vei fi numai a mea...
Acum nu-mi mai era frica... am adormit privindu-l prin perdeaua ce se scurgea parca din tavan. Ma simteam ca acasa... eu copila Hashiba Rin de doar 16 ani... avam sa fiu mireasa diavolului in ziua in care am murit...
